Tarotul, cafeaua și… inchiziția

Durata articol - 5 minutes

554014_2170_2[1]

Voi descrie în cele ce urmează o pățanie de-a mea, petrecută weekend-ul trecut, pe când mă aflam într-o cafenea în București, împreună cu sora mea.

Întâmplarea face că aveam la un mine un set de cărți de Tarot (nu este chiar o întâmplare, căci le am mai mereu cu mine), iar soră-mea mă bătea la cap să îi citesc pentru diferitele frământări lăuntrice pe care le avea.

Deși nu obișnuiesc să fac asta în public, în seara respectivă am acceptat să o fac de dragul ei, cu atât mai mult cu cât ne-am văzut destul de rar în ultima perioadă. Setul de cărți pe care îl aveam la mine este totuși mai mic decât un pachet de cărți de joc obișnuite, așa că mă gândeam că nu era chiar atât de bătător la ochi.

În sfârșit, parcă spre a-mi face în ciudă, după câteva etalări mă pomenesc drept în fața mea cu chelnerița care ne servea, cu privirea fixată asupra cărților mele. Urmează un dialog amuzant:

– Hei! Tu dai în cărți? mă întreabă ea.

– Nu, eu nu dau în cărți. Îi răspund ușor încurcat și surprins în același timp.

– Dar ce faci? mă întreabă ea. Ghicești în cărți?

– Nu, nu ghicesc în cărți. Îi răspund, încercând să îmi păstrez calmul, deși eram vizibil emoționat.

– Dar ce faci? Alea nu sunt cărți de Tarot? mă întreabă insistând asupra subiectului.

– Nu ghicesc și nu dau în cărți, i-am răspuns încercând să evit pe cât posibil un răspuns clar. Ultima mea replică a luat-o puțin prin surprindere, și o vedeam că încerca să găsească următoarea replică, după care revine:

– Minți! Sunt cărți de Tarot. Le-am văzut… Arată-mi o carte.

În acel moment părea ca și cum mă aflam în fața inchiziției și orice cuvânt aș fi spus putea fi interpretat în fel și chip. În sfârșit, în momentul în care mi-a cerut să îi arăt o carte mi-am dat seama că nu mai aveam scăpare și nu avea sens să mă împotrivesc. Am cedat. 🙂

– Da, sunt cărți de Tarot, dar eu nu ghicesc și nu dau în cărți, ci „citesc” în Tarot. Este o diferență între cele trei exprimări, îi răspund. În fond și la urma urmei mă agățam de o tehnicalitate semantică. Eu prefer să consider că „citesc” în Tarot, o expresie care pare ușor mai digerabilă față de a „ghici” sau a „da în cărți”, expresii asociate de obicei cu anumite personaje autohtone cu care nu voiam să fiu asociat.

– Aha. Păi și nu îmi „citești” și mie ceva? Am și eu o curiozitate… Îmi răspunde în cele din urmă, amuzată și ea de discuție.

– Să știi că nu citesc doar așa, pentru curiozitatea ta, îi răspund. Există o anumită etică în arta „cititului”, cel puțin așa cum văd eu lucrurile. Dacă ai însă o problemă care te frământă, sau o nelămurire, te ajut cu mare drag, i-am spus în cele din urmă, acceptând provocarea, dar impunând în același timp și niște limite.

Răspunsul meu a pus-o pe gânduri după care s-a întors la treaba ei. Peste puțin timp, o văd că revine hotărâtă spre masa noastră. Soră-mea era amuzată de toată situația, și mă încuraja să o ajut pe fată. O văd că se apropie și spune:

– Gata. M-am gândit la o întrebare! Îmi citești?

– Ia să o auzim, îi răspund.

– Aș vrea să știu dacă ar fi bine să plec în armată anul ăsta sau anul următor.

Sincer să fiu întrebarea ei m-a surprins plăcut și mi s-a părut că era chiar ceva ce o frământa de ceva vreme. M-am hotărât să o ajut.

Am făcut o etalare potrivită pentru genul acesta de întrebare și, spre surprinderea mea, răspunsul cărților a fost răsunător și răspicat. Cu toate astea, fiindcă era vorba despre o decizie importantă și fiindcă voiam să fiu sigur, am ridicat și o hartă astrologică orară a momentului respectiv pentru a afla și răspunsul astrelor la întrebarea ei.

După cum mă așteptam harta orară a confirmat verdictul relevat anterior de cărți.

Într-o hartă orară subiectul este cel mai adesea desemnat de Ascendent, respectiv planeta guvernatoare a Ascendentului, rămânând a identifica celălalt significator, planeta care guvernează asupra domeniului de viață indicat de întrebarea noastră.

În cazul de față harta orară împreună  cu etalarea cărților de Tarot mi-au confirmat că era propice pentru personajul nostru principal să se înroleze în Armată începând cu anul acesta.

Odată ce i-am făcut cunoscută judecata astrelor și a cărților, fata ne-a spus că e visul ei să intre în Armată, să își servească patria și poporul pe care îl iubește atât de mult, după care continuă să ne enumere o seamă de calități și virtuți românești care nu puteau decât topi inimile auditorilor săi.

A plecat în cele din urmă satisfăcută de răspunsul meu, comteplând probabil la viitorul său. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

  • Testimonials

    Dana BadeaMultumesc, Andrei! O lucrare in care dincolo de profesionalism si multa munca, se simte daruire, o particica din sufletul tau frumos si multa pasiune in ceea ce faci. Multumesc, ca mi-ai dat ocazia sa privesc lucrurile si din alta perspectiva asupra fiului meu. Cu respect, Dana Badea Ștefan Andrei Badea15 martie 2013București