Corneliu Zelea Codreanu – Căpitanul

Durata articol - 15 minutes

Corneliu_Zelea_Codreanu[1]

Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei.

— Corneliu Zelea Codreanu, Cărticica Șefului de Cuib

Wikipedia

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie1899 la Huși – d. 30 noiembrie1938) a fost liderul carismatic al extremei-dreptenaționalist creștine al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail din România interbelică, cunoscuți și sub numele de Legionari, Mișcarea Legionară sau neoficial, „Cămășile Verzi”. Codreanu a avut controlul absolut al organizației. Legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul.

A fost asasinat în timpul detenției din ordinul regelui Carol al II-lea. (sursa)

Motivație

Unul dintre motivele pentru care am ales acest subiect de analiză este acela că în ultima perioadă viața interioară a acestui popor este destul de zbuciumată și m-am gândit că e un prilej bun pentru a readuce în vizor o personalitate dintr-o altă perioadă zbuciumată a istoriei poporului nostru – Căpitanul Mișcării Legionare – Corneliu Zelea Codreanu

Analiza Numerologică

Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut sub numele de Corneliu Zielinski, pe data de 13 septembrie 1899 (stilul vechi).

Ceea ce este foarte aparent și fascinant la această configurație numerică este preponderența cifrei 4 în structura sa. O întâlnim astfel în Calea Vieții sale (22/4), ca Număr al Destinului (4), dar și în ziua nașterii (13/4). Numai din acest detaliu putem trage o concluzie preliminară spunând că acest nativ pare să fie o persoană organizată, disciplinată, metodică și analitică.

Este fără doar și poate o configurație care poate deveni în mod special dificilă dacă subiectul nu reușește să găsească un mijloc prin care să dea formă și viață tendințelor sale organizatorice. Corneliu Zelea Codreanu este un om care s-a născut parcă pentru a construi, pentru a a clădi edificii ideologice (vom vedea mai târziu de unde vine această particularitate), pentru a-și lăsa amprenta asupra istoriei. Este în mod cert o tensiune pe care o simte până în străfundurile ființei sale, fiindcă este însoțită de conștiința faptului că numai un efort titanic poate duce misiunea pe care și-o va asuma până la bun sfârșit.

Cei doi indicatori principali – Calea Vieții și Numărul Destinului – ne descriu un om pentru care organizarea și disciplina reprezintă un stil de viață. Numărul 4 este cel mai organizat dintre toate cele 9 numere, iar în harta Căpitanului el este personajul principal. De altfel, această trăsătură se observă și în volumul „Cărticica șefului de Cuib” publicată sub atenta sa îndrumare, pe care am parcurs-o pentru a mă apropia de modul său de a gândi.

Mergând puțin mai departe, vedem că numărul 4 în harta lui este compus din doi vectori care îl animă și care la rândul lor beneficiază de roadele muncii sale organizatorice, și anume Dorința Inimii și Numărul Personalității. Împreună ele reprezintă două forțe care activează puternic în personalitatea sa. Avem astfel dorința de schimbare, de transformare, de a construi (22) o țară nouă (1), sănătoasă și curată. În această misiune Corneliu Zelea Codreanu își atrage susținători prin forța convingerii (1) și încrederea în capacitatea sa de a repara structurile poporului românesc (22/4), dar și puternica sa credință și forță spirituală (3).

Corneliu Zelea Codreanu2

Prin schimbarea numelui său, fără să o știe, Căpitanul devine în cursul vieții sale un instrument și mai fin și mai precis, prin însușirea și exercitarea calităților vizionare (11), manifestate pe deplin în nașterea Mișcării Legionare. Odată ce transformarea interioară atinge etapa finală însă, Corneliu tinde să piardă din controlul de sine pe care înainte și-l putea exercita cu mult mai multă încredere (22/4) și descoperă că devine din ce în ce mai mult un instrument al destinului (7), aflat în slujba Mișcării pe care a inițiat-o (22/11). Provocarea este acum să își mențină echilibrul interior (Dorința Inimii 4), pentru a nu se lăsa „sfâșiat” de propriile sale furtuni interioare pe care cuplul 22/11 este capabil să le genereze.

Analiză astrologică

Corneliu Zelea Codreanu-astro2

În ciuda faptului că nu cunoaștem ora de naștere a lui Corneliu Zelea Codreanu, cunoscând data și locul nașterii sale ne permite să notăm totuși câteva observații.

Fiindcă data nașterii sale este înregistrată pe stilul vechi, Căpitanul s-a născut atunci când Soarele arăta către semnul Balanței, și nu către Fecioară cum am fi tentați să credem. Mai mult, fiindcă atât Venus cât și Mercur se află sub razele Soarelui, putem spune că era un om a cărui rațiune și dragoste erau îndreptate întotdeauna către centrul conștiinței sale, către ceea ce îi anima ființa. Soarele aflându-se în Balanță, conștiința sa era animată de concepte precum dreptate, egalitate, armonie, frumusețe, idealism și pace universală.

Un element important de menționat este aglomerarea de elemente în zodia Săgetătorului (Uranus, Chiron, Saturn și Nodul Nord). Toate această stau mărturie față de caracterul revoluționar al Căpitanului, dorința apriga de transformare prin adevăr, de a cunoaște adevărul și de a-l transforma în realitate practică, imediată, cu consecințe asupra omenirii întregi. Aici se poate vedea, așa cum spuneam mai sus, punctul în care se naște în el însuși ideologia revoluționară – Mișcarea Legionară (Săgetător), dezvoltată, elaborată și impusă cu rigurozitate și disciplină (Saturn).

Mai mult, Marte și Jupiter în Scorpion ne descriu un om care are puterea de a pătrunde dincolo de vălurile superficiale, de a vedea dincolo de șarade și neadevăruri și de a strânge cu o mână de fier însăși miezul existenței pentru a-l scoate la suprafață și a-l face să crească, să înflorească în lumina conștiinței. Totodată, ne vorbește despre un om cu o voință de nestrămutat, care nu se dă înapoi de la nimic pentru a-și îndeplini misiunea.

Luna în Gemeni ne vorbește despre un om cu o inteligență vie, emoțională, intuitivă, care știe să folosească orice avantaj în folosul său. Opoziția cu Saturn din Săgetător ne vorbește în continuare despre așteptări foarte înalte de la cei din jur, încununate cu o atitudine dură, rece și tăioasă. Adevărul și Credința sa sunt literele de lege cu care cei din jur erau judecați și măsurați, și reprezentau totodată cele două făclii care îi guvernau existența, impunându-i obediență absolută.

Căutând informații, articole și imagini istorice pentru a realiza acest articol am dat peste imaginea de mai jos care reprezintă cortegiul funerar ce însoțea trupul neînsuflețit al lui Cornelea Zelea Codreanu, victimă a faimosului asasinat. Cred că este mai mult decât sugestivă coincidența dintre simbolul Săgetătorului ( 40px-Sagittarius.svg[1]) și simbolul înfățișat în imagine.

Codreanus_begravning[1]

Concluzii

Nu este ușor să închei un astfel de articol, mai ales când subiectul în discuție este încă unul „fierbinte”, care arde încet dar sigur în conștiința multor oameni.

Așa cum l-am cunoscut prin intermediul celor două hărți, Corneliu Zelea Codreanu îmi apare ca fiind un om hotărât și drept care, măcinat de dorințe și suferințe interioare profunde, își asumă o misiune spirituală înaltă căreia îi dedică întreaga sa existență. Este un om care nu poate sta liniștit și nu poate accepta starea de fapt a lucrurilor. Este un om care își asumă responsabilitatea și care participă activ la înfăptuirea viziunii sale, o viziune care îi apare necontenit în fața ochilor și care îl conduce în fiecare clipă către viitor, către idealul său – o Românie frumoasă, curată și sănătoasă.

Pentru modul în care care acesta a consimțit să își îndeplinească misiunea, precum și pentru mijloacele, strategiile și faptele îndeplinite, numai istoria îl poate judeca privind în retrospectivă și scoțând la iveală tot ce s-a întâmplat în acele vremuri pentru a învăța din greșelile trecutului și pentru a aduce în prezent învățăminte valoroase.

Ceea ce pot spune în dreptul și în numele meu este că această țară are nevoie de oameni care să o ajute să se ridice și să se înalțe către culmile pe care este menită să stea. Corneliu Zelea Codreanu este unul dintre aceia care au visat să atingă acest ideal, năzuind să o facă chiar și cu prețul vieții lor.

Corneliu Zelea Codreanu este asasinat în data de 30 Noiembrie 1938, în timpul detenției, din presupusul ordin al lui Carol al II-lea.

Lecturi suplimentare

Aș vrea să vă las în continuare cu un capitol din îndrumarul Mișcării Legionare, pe care îl găsesc reprezentativ pentru esența ideologiei care stă la baza sa.

Ce drum are de strãbãtut un legionar în viata sa legionarã

„Viata legionarã este frumoasã. Dar nu este frumoasã prin bogãtie, prin viatã de petreceri si lux, ci este frumoasã prin multimea primejdiilor pe care le oferã legionarului, frumoasã prin nobila camaraderie care leagã pe toti legionarii din întreaga tarã într-o sfântã frãtie de luptã; înãltãtor de frumoasã prin bãrbãteasca atitudine în fata suferintei.
Atunci când cineva intrã în organizatia legionarã, trebuie sã cunoascã mai dinainte viata care-l asteaptã, drumul pe care-l va strãbate.
Drumul acesta va trece prin muntele suferintei, apoi prin pãdurea cu fiare sãlbatice si prin mlastina deznãdejdiei.

PUNCTUL 56. Muntele suferintei.
Dupã ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l asteaptã masa întinsã, ci el trebuie sã primeascã pe umerii sãi jugul mântuitorului nostru Iisus Hristos: “Luati jugul Meu asupra voastrã”.
Si cãrarea legionarã începe sã urce un munte pe care lumea l-a numit “muntele suferintei”.
La început pare usor de urcat. Ceva mai târziu, urcusul devine mai greu, suferinta mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep sã picure de pe fruntea legionarilor.
Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcã, aruncã pentru prima datã întrebarea: “Oare n-ar fi mai bine sã ne întoarcem înapoi? Cãrarea legionarã pe care am  apucat începe sã fie grea si muntele e lung si înalt de nu-i mai vedem  sfârsitul.” Dar legionarul nu ascultã, merge înainte si urcã cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârsit, începe sã oboseascã, pare cã puterile încep sã-l pãrãseascã.
Norocul lui cã întâlneste un izvor, limpede ca inima unui prieten. Se rãcoreste, se spalã pe ochi si apoi o ia în sus din nou pe muntele suferintei.
Trece de jumãtate si de acolo începe muntele fãrã apã, fãrã iarbã, fãrã umbrã, numai din piatrã si din stâncã.
Si legionarul când vede, zice: mult m-am mai chinuit pânã aici, ajutã-mi Doamne sã ajung pânã sus. Dar duhul cel rãu în zvârle întrebarea: “Oare n-ar fi mai bine sã te întorci? Lasã-ti încolo dorul tãu de patrie. Nu vezi ce trebuie sã tragi dacã-ti iubesti patria si Regele, Neamul si Pãmântul? Si apoi, ce câstigi de aici? Nu-i mai bine sã stai linistit acasã?”
Pe stânca goalã, el se urcã mereu cu nesfârsitã credintã. Acum e obosit. Cade. Isi juleste mâinile si din genunchii lui pentru prima datã vede sângele curgând. Se înaltã ca un viteaz si porneste din nou. Mai are putin. Dar stânca a devenit dreaptã si colturoasã, îi curge sânge din piept si se prelinge pe stânca neîndurãtoare. “Oare n-ar fi mai bine sã te întorci?” se aude din nou glasul necurat. Pare cã rãmâne pe gânduri. Dar deodatã aude un glas strigând din adâncul miilor de veacuri: “Inainte copii! Nu vã lãsati!”
Un ultim  efort. Si fruntea de viteaz ajunge sus la creasta învingãtoare, pe vârful muntelui suferintei, cu sufletul crestin si românesc, plin de fericire si bucurie.
“Fericiti veti fi când vã vor goni pe voi si vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã.”
“Iar ei plecau bucurându-se cã s-au învrednicit de a fi bãtuti pentru numele lui Iisus.”
Multe primesc legionarii urcând acest munte al suferintei. Ar trebui o carte întreagã ca sã se scrie suferinta lor.

PUNCTUL 57. Pãdurea cu fiare sãlbatice.
Sã nu-si închipuie însã cel ce doreste sã devinã legionar, cã încercãrile s-au sfârsit aici, în vârful muntelui suferintei. Si este bine ca fiecare sã stie de la început ce-l asteaptã, sã cunoascã drumul pe care-l apucã.
A doua încercare: nu trece mult si cãrarea legionarã intrã într-o pãdure cãreia lumea i-a zis “pãdurea cu fiare sãlbatice”.
De la marginea pãdurii se aud urletele acestor fiare sãlbatice care deabia asteaptã sã intre cineva acolo pentr a-l sfâsia.
Dupã muntele suferintei, aceasta este a doua încercare prin care trebuie sã treacã legionarii. Cine este fricos rãmâne acolo, la marginea pãdurii. Cine are inimã de viteaz, intrã înãuntru, se luptã cu vitejie si înfruntã mii de primejdii despre care s-ar putea scrie si se va scrie mai târziu o carte întreagã. In aceastã luptã, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde dupã copaci. Din contrã, el apare acolo unde primejdia este mai mare. Dupã ce a strãbãtut pãdurea si au iesit cu bine, o nouã încercare îi asteaptã.

PUNCTUL 58. Mlastina deznãdejdiei.
Cãrarea se pierde si ei trebuie sã treacã printr-o mlastinã. Aceasta se cheamã “mlastina deznãdejdiei”, pentru cã pe acel ce intrã într-însa, pentru ca sã ajungã la capãtul celãlalt, îl apucã deznãdejdia. Unii nu mai au curajul sã intre, încep sã se îndoiascã de victorie, cã este prea departe, cã nu vor mai ajunge pânã la biruintã. Asa cã multi dintre cei care au strãbãtut prin pãdurea cu fiare si au urcat muntele suferintei, se îneacã în aceastã mlastinã a deznãdejdiei. Altii intrã si se întorc, iar altii se îneacã acolo. Dar legionarii adevãrati nu pierd nãdejdea, ei strãbat si aceastã ultimã încercare si ajung la mal acoperiti de glorie.

PUNCTUL 59.
Acolo, la sfârsitul drumului greu al celor trei încercãri, începe apoi munca cea dulce, munca cea binecuvântatã pentru înãltarea din temelie a României celei noi.

PUNCTUL 60.
Numai acela care a trecut cele trei examene, adicã peste muntele suferintei, prin pãdurea cu fiare sãlbatice, si prin mlastina deznãdejdiei si a reusit, este legionar adevãrat.
Cine n-a trecut prin toate acestea, nu se poate numi legionar, desi este înscris în organizatie, are insignã si plãteste cotizatia. Cine a avut abilitatea ca sã le ocoleascã, totdeauna si în 3 – 4 ani de viatã legionarã n-a cunoscut si n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bãrbãtiei si nici examenul credintei, poate fi un om  abil, dar nu poate fi un legionar.
Seful Legiunii, când apreciazã persoana unui legionar, nu se ia nici dupã vârstã, nici dupã popularitate, adicã dupã câti oameni are în jurul lui, nici dupã abilitate, ci dupã aceste trei examane:

PUNCTUL 61. 1) Legiunea este în contra acelora care se zbat, se frãmântã sã obtinã victorii fãrã riscuri si fãrã jertfã – pentru cã acestia sunt oameni mici – iar victoriile eventuale sunt trecãtoare ca spuma mãrii: unde nu-i risc, nu-i glorie.

PUNCTUL 62. 2) Legiunea este în contra acelora care dupã victorii, cautã sã se urce cât mai sus pe riscurile si pe jertfele altora.

PUNCTUL 63. 3) Legiunea este si în contra acelora  care desi luptã, sunt mânati de un mobil sufletesc inferior: pofta de câstig, pasivitatea unui beneficiu, crearea unei situatii.
Acestia, câstigând victoria, încep sã o mãnânce. Sufletul superior îsi gãseste marile satisfactii în plãcerile luptei si ale sacrificiului.”

Cărticica Șefului de Cuib

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

  • Testimonials

    Roxana Elena Gîngu