Despre legătura dintre nume și esența individului (II)

Durata articol - 6 minutes

Boys-baby-names[1]

De-a lungul timpului, una din întrebările care a stăruit puternic în mintea mea a fost: De ce există o legătură atât de puternică între numele unei persoane și personalitatea sa?

Dacă acceptăm că există o legătură între nume și spiritul unei persoane, următorul pas este să ne întrebăm cum anume se manifestă această legătură și când anume apare ea. De un interes major în acest punct este chestiunea numelui copilului, unde taberele sunt puternic împărțite. Unii susțin că numele este ales arbitrar, în timp ce alții susțin predestinarea sa.

Personal, consider că adevărul este undeva pe la mijloc (cum se întâmplă de obicei în lucrurile astea), alegerea numelui fiind, în viziunea mea, rezultatul unui impuls al fătului nenăscut încă, poate chiar de dinainte de concepție (dar aici trebuie discutat momentul în care spiritul copilului intră în contact cu spiritul viitoare mame – unii susțin, deși nu îmi aduc aminte de sursa acestei informații, că spiritul copilului „intră în câmpurile mamei” cu până la doi ani înainte de concepția sa efectivă, ș.a.m.d.), ce își regăsește ecoul în diferite impulsuri inconștiente ale părinților de a prefera un anumit nume în defavoarea altuia/altora.

Situațiile în care numele copilului nu este cel ales de părinți, ci cel „impus” de nași, rude, etc, sunt cazuri particulare care merită studiate în conjuncție cu influența predestinării în viața unui individ. Unii numerologi consideră aceste situații ca fiind un fel de „fine tuning” al destinului, pentru ca numele persoanei respective să conducă spre un anumit tip de soartă, etc.

Consider că există valoare în relația simpatetică dintre  vibrația unui nume și cea a unei persoane, indiferent de modul în care sunt măsurate aceste vibrații… pentru simplul motiv că are sens să fie așa. Mai apoi, ideea de „nume” este fundamentală în istoria evoluției conștiinței omului, reprezentând unul dintre pașii foarte importanți pe care acesta i-a făcut în definitivarea conștiinței de sine, ca noțiune emergentă dintr-o conștiință așa-zis comunală, rezultată din asocierea cu membrii speciei proprii, sau cu membrii familiei sau grupului din care făcea parte.

Regăsim acest motiv chiar și în Cartea Genezei, unde Omul primește sarcina de a „numi” toate vietățile pământului. Numele este un „simbol” foarte important și are extrem de multe de a face cu noțiunea de a fi „uman”.

Adam-naming-animals-by-Theophanes-at-Meteora-04_zpsa983d6cc[1]

Adam numind animalele


Revenind la vibrația/esența numelui, una dintre primele metode de a determina care era vibrația acestuia erau practicile de calcul numite aritmosofie (pitagoricieni), gematria (cabaliști) și altele de o natură similară (așa cum am discutat în articolul anterior), unde prin însumarea valorilor corespondente literelor componente se căutau relații între acele cuvinte și alte cuvinte cu valori egale.

Astfel a început să apară concepția populară că numele unui individ vorbește despre destinul pe care îl va avea în viața curentă, concepție destul de des întâlnită în secolele antichității.

De aici ajungem în mod firesc la problematica relației dintre numele unei persoane și esența sa, unde se credea că numele este un simbol direct al esenței unui om.

snakes-curses-3[1]

Blestem antic scris. Observă șerpii din partea superioară.

 Drept urmare, multe ritualuri magice (în special blesteme) implicau numele unei persoane, întocmai precum ai forma un număr de telefon pentru a „apela” pe cineva (prin inscripții, talismane, etc). O formă de apărare împotriva acestor ritualuri, foarte des întâlnită, una care a supraviețuit în multe părți ale lumii chiar până în zilele noastre, dacă nu și pe teritoriul țării noastre (nu am suficiente informații în acest sens) este „numele dublu” pe care o mamă îl acorda la naștere copilului ei.

Primul nume îl rostea o singură dată, la urechea copilului, când era sigură că nu o putea auzi nimeni, și îl știa doar ea, pentru tot restul vieții, iar al doilea nume era numele lumesc cu care avea să fie cunoscut în lume. Mama nu mai rostea niciodată primul nume, nici măcar copilului, pentru a-l proteja de ritualurile magice ce puteau fi construite pe baza numelui său „adevărat”.

Tot aici putem menționa și exorcizările făcute de preoți unde cunoașterea „numelui adevărat” al unui demon oferă putere asupra sa. În același regim bănuiesc că se încadrează și invocările forțelor angelice/demonice.

Iată cât de puternice erau superstițiile legate de numele unei ființe, considerat a fi în mod sacru legat de însăși esența sa.

Aceste „superstiții” sunt în mod evident legate de practicile ezoterice mai sus numite, dar nu putem evita un anume îndemn intuitiv de a trata în mod serios acest aspect.

Numerologia modernă este un fel de stră-stră-nepoată a aritmosofiei sau gematriei, mult simplificată și modificată, dar care chiar și în aceste condiții oferă o privire destul de precisă și pertinentă asupra relației dintre nume și viața interioară a unui individ.

În zilele noastre, calculele numerologice bat mai mult înspre coordonatele exterioare ale existenței umane: destin, caracter, personalitate, slăbiciuni, puncte tari, etc, și mai puțin înspre ceea ce poate fi considerat „spiritul omului”, sau esența sa primordială, de unde și îndepărtarea de practicile filozofice/oculte originare. Însă și în aceste condiții se poate întrezări acea „legătură”, chiar dacă e mai slabă. O simți în mod inevitabil, este „acolo”.

Mai departe, cercetând această legătură subtilă dintre numere/litere/cuvânt/nume și Om, ajungi să te întrebi care este substanța acestei legături magice și cum acționează ea.

Aici, din nefericire, intrăm într-un teritoriu în care nu poți decât să speculezi și să emiți teorii. Această legătură subtilă a fost studiată în detaliu de Pitagora și discipolii săi, dar studiile lor au rămas secrete, dincolo de privirile lacome ale profanilor.

Aș spune în concluzie, din experiență proprie, că numele unui om este extrem de important, și comportă valențe aproape „magice”, fiind în mod cert o parte importantă a ființei umane. Ar trebui, prin urmare, să acordăm cel puțin pentru câteva momente atenție numelui nostru. În cele din urmă, el spune tratate întregi despre noi.

Sursa imagine 1: http://styleistababy.blogspot.ro

sursa imagine 2: http://benedante.blogspot.ro

Sursa imagine 3: http://cost-of-discipleship.blogspot.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

  • Testimonials

    Roxana Elena Gîngu