Mihai Eminescu – Luceafărul

Durata articol - 20 minutes
Mihai Eminescu 14.12.1849/15.01.1850 - 15.06.1889

Mihai Eminescu 14.12.1849/15.01.1850 – 15.06.1889

„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele
soarbe un nour de aur din marea de amar.”

Mihai Eminescu

 

Astăzi, 15 ianuarie 2013, se împlinesc oficial 163 de la nașterea celui mai mare poet român: Mihai Eminescu! 

Am emoții numai când mă gândesc la privilegiul pe care îl am în aceste momente. Pentru mine, Mihai Eminescu este unul dintre cei mai mari eroi și omul pe care îl admir cu toată ființa mea. Mă gândesc la acest articol de multă vreme, știind că voi avea șansa de a arunca puțină „lumină” asupra acestui om atât de luminos deja; un exponent de geniu al poporului Român, dar și unul dintre cei mai neînțeleși fii ai săi. Nu urmăresc să scriu un articol biografic atotcuprinzător, ci voi căuta să fac referire doar la aspectele care reies din configurația sa numerologică.

În jurul nașterii sale (născut Mihail Eminovici), al șaptelea din cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, au existat o serie de controverse. Data sa oficială de naștere a rămas 15 Ianuarie 1850, în conformitate cu cercetările d-lui N.D. Giurescu, preluate și citate de Titu Maiorescu, dar există și alte propuneri, după cum urmează:

20 Decembrie 1849, conform unui registru „în care membrii societăţii literare „Junimea” şi-au însemnat data şi locul naşterii lor, stă scris pe pagina a doua de propria mână a lui Eminescu în dreptul numelui său: “20 decembrie 1849, Botoşani”, şi deasupra este chiar intercalat sfântul “Ignat”, pe care biserica ortodoxă îl serbează în adevăr la 20 decembrie.” (Titu Maiorescu, din Critice, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1987, pp. 286-287.) (Sursa)

14 Decembrie 1849, conform documentelor gimnaziului din Cernăuți, unde a studiat Mihai Eminescu. Analizând cele trei date de naștere, și presupunând că una dintre ele este corectă, am descoperit următoarele:

– 14 Decembrie 1849 – Calea Vieții: 3, Perioadele vieții: 3, 5, 22

– 20 Decembrie 1849 – Calea Vieții: 9, Perioadele vieții: 3, 2, 22

– 15 Ianuarie 1850 – Calea Vieții: 3, Perioadele vieții: 1, 6, 5

Aceste perioade și numerele aferente sunt foarte importante. Ele descriu cele trei vârste de aur ale omului: tinerețea, maturitatea și senectutea (în această ordine). Personal înclin să cred că data de naștere probabilă a lui Eminescu este 14 Dec. 1849 din considerente ce țin de numărul primei perioade a vieții (3) care descrie o tinerețe intensă, zbuciumată, melancolică și exuberantă în același timp, plină cu activitate socială și marcată de o creativitate fecundă.

Prin contrast, perioada tinereții 1 face trimitere către un spirit inovator, independent, ambițios, încrezător în forțele proprii, încăpățânat, cu spirit de antreprenor și original.

Mihail Eminovici

MIHAIL EMINOVICI (14.12.1849)

MIHAIL EMINOVICI (14.12.1849)

 

În continuare, Calea Vieții 3 (14 dec. 1849, 15 ian. 1850) îl descrie cu mare claritate pe tânărul Mihail Eminovici ca pe un om înzestrat cu talent artistic, creativitate și expresie de sine. Mulți scriitori, poeți, actori și muzicieni se nasc sub auspiciile acestui număr asociat deseori cu inspirația divină și geniul.

Simbolismul numărului 3 este destul de dificil de pătruns, întrucât cuprinde în el o seamă de semnificații mistice, magice și religioase, iar în același timp descrie și predispoziția către instabilitate emoțională, schimbări bruște în comportament, deseori contradictorii, și risipirea în prea multe direcții fără rezultate concrete.

Despre el , I.L. Caragiale spunea :

“Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”

 

Această descriere se potrivește minunat cu caracteristicile numărului 3, un număr extrem de dificil de echilibrat. El vine după 2, numărul armoniei perfecte, și vine cu schimbare și cu haos, dar din acestea se naște însăși geniul, creația și zbuciumul sufletesc. Provocările majore descrise de acest număr sunt echilibrul, împământarea, concentrarea și concretizarea. De asemenea, există tendința de a începe numeroase proiecte care adesea rămân neterminate.

Numărul destinului 7 descrie pentru tânărul Mihail Eminovici o viață închinată adevărului, cercetării, studiului aprofundat, cunoașterii de sine și apropierii de Dumnezeu. El trădează aspirații spirituale profunde (7 este cel mai spiritual număr dintre toate), o inteligență și o ascuțime a minții remarcabilă, dar și dorința de a lucra singur, capturând în sufletul său întregul Univers pentru a se cunoaște prin el însuși. Este un număr care descrie numeroasele pasiuni ale poetului (științe oculte și clasice, limbi străine și antice – din câte se știe este primul traducător de limbă sanscrită din istoria țării noastre, filozofie, poezie, politică, ș.a.m.d.) și capacitatea de a realiza sinteze din numeroase domenii.

Dorința inimii 3 vorbește despre cele mai profunde aspirații ale sufletului său. În acest caz ele vorbesc despre creație, spiritualitate și desăvârșire sufletească; despre dragoste, oameni și viață! El vine și amplifică vibrația nașterii, marcând trăsăturile sufletului său cu și mai mult foc și pasiune!

În ceea ce privește maturitatea, de care el s-a bucurat mult prea puțin, pot spune că a fost marcată de originalitate, independență, tărie de caracter și de puterea de a rămâne sincer principiilor sale.

Mihai Eminescu

În anul 1866 el își schimbă numele, încurajat de Iosif Vulcan, în Mihai Eminescu.

MIHAI EMINESCU (14.12.1849)

MIHAI EMINESCU (14.12.1849)

 

După schimbarea numelui, viața lui Mihai Eminescu începe să capete conotații ușor diferite,  dar unele dintre ele poartă parcă mult prea clar mâna destinului. Printre acestea se numără și Numărul Destinului 3. Acest număr descrie cu precizie cariera de scriitor (publicist, poet, dramaturg, jurnalist). Ceea ce găsesc interesant este faptul că numărul 3 este obținut aici din numărul 66, considerat de unii ca fiind un număr maestru. Acest număr misterios este legat de vibrația numărului 6, care descrie o dragoste profundă față de semeni, o responsabilitate resimțită adânc față de bunăstarea materială și spirituală a acestora, talent creator, dar și capacitatea de sacrificiu de sine. El indică un simț inegalabil al armoniei, justiției, frumuseții și echilibrului.

Numărul 66 (3), deci, reprezintă un simbol al creației absolute și al dreptei orânduiri a lumii, principii cărora Mihai Eminescu își închina întreaga suflare. Mai mult, preponderența cu care apare acest număr (3) sugerează o înclinație profundă către spiritualitate și dorința de se apropia de Dumnezeu, prin ceea ce se află la îndemâna omului. În cazul lui Eminescu este vorba despre creație și cuvânt. Poezia și proza eminesciană este străbătuă de la un capălt la altul de dorința adâncă pentru desăvârșire, cunoaștere de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. De altfel, este firesc. Creația în sine este un act al divinității. Creația omului este o expresie a divinului din om. Pentru om, actul creator este o împlinire a destinului său, ori la Eminescu această condiție devine una esențială vieții.

Cu toate acestea, darurile oferite de acest număr magic vin cu un preț mare. În scena politică, Mihai Eminescu a fost un spirit conservator (lucru deloc surprinzător, având în vedere că numărul 6 este asociat cu „mama/tatăl universal”, principii preocupate în speță cu siguranța și armonia căminului), ceea ce îl obliga să se opună cu fervoare parveniților care căutau să se îmbogățească rapid, profitând de introducerea idealurilor și valorilor occidentale liberale, într-o societate românească total nepregătită pentru acestea. În timpul vieții sale, nivelul de trai din România scădea văzând cu ochii, în timp ce unele personaje dobândeau averi grosolane. Cea mai mare parte a populației abia reușea să trăiască din agricultură. El pedepsea cu cuvinte aspre toate aceste încălcări ale bunului simț, iar cei vizați făceau tot ce le stătea în putință pentru a-i face viața grea, atât lui cât și colegilor săi. Din cauza acestora, Eminescu a pierdut foarte mult, iar în cele din urmă și-a pierdut și viața.

Întreaga operă a lui Eminescu este dedicată omului de rând pe care năzuia să îl ridice la adevărata sa înălțime, o înălțime pe care străbunii noștri, dacii, au atins-o cu atâtea mii de ani în urmă. În ceea ce privește realizările sale, el a lăsat moștenire lumii mai bine de 14.000 de file. O muncă titanică; o muncă de geniu.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la VienaManuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. (Sursa: Wikipedia)

 

Dorința inimii (5) lui Eminescu se îndreaptă către libertatea absolută, ridicarea neamului la gloria pe care o merită și pentru care și-a dedicat viața. Pasiunea pentru aducerea rădăcinilor poporului în actualitate este specifică acestui număr și vine în completarea numărului destinului său, o pasiune pe care am regăsit-o și la Bogdan Petriceicu Hașdeu. Pe lângă acestea putem vorbi aici și despre numeroasele călătorii pe care Mihai Eminescu le-a făcut prin țară pentru a cunoaște poporul și pentru a sorbi legendele, învățăturile și datinile strămoșești.

Numărul personalității (7) descrie un om misterios, inteligent, fascinant, adesea taciturn, alteori exploziv și cu o prezență magnetică și captivantă. Un astfel de caracter îi permitea să analizeze cu profunzime și detaliu toate situațiile și persoanele care îl înconjurau și îl ajuta să citească oamenii cu acuratețe. Era un fin cunoscător al omului și vieții și era privit de către cei din jur ca pe un om cu o cultură deosebită și cu o înțelepciune cu mult peste anii săi. Cu toate astea, era foarte dificil să ajungi să îl cunoști cu adevărat, iar atunci când trecea prin perioade dificile, în cel mai probabil caz, se răsfrângea în interior, în tăcere și în solitudine.

Numărul maturității (6) aduce iarăși vibrația numărului 6 în prim-plan și marchează în viața lui Mihai Eminescu o dorință profundă de a ajuta, de a se dedica unei cauze nobile și de a aduce dreptatearmonie, speranță și chibzuință în viața tuturor celor atinși de cuvintele sale. Dreptatea și justiția caracterizează în mod pregnant caracterul său, cu atât mai mult cu cât aceste caracteristici sunt întărite și de numărul 66/3 (numărul destinului). Pe lângă acestea, acest număr descrie și dorința lui Mihai Eminescu de a-și întemeia un cămin și o familie, dorința de a fi iubit și de a oferi lumii toată dragostea sufletului său.

Pe plan personal, el și-a închinat dragostea poetei Veronica Micle. Datorită vicisitudinilor sorții și a caracterului său justițiar ce îi făcea viața extrem de dificilă și de incomodă, el nu a reușit să dobândească un trai de viață liniștit și, în consecință, nu a reușit să își întemeieze o familie împreună cu iubirea vieții sale. Dragostea pe care și-o purtau și-o exprimau prin poeziile pe care și le dedicau unul altuia, dar despre Veronica Micle și această dragoste care a produs schimbări atât de profunde în poezia lui Eminescu, voi vorbi într-un articol următor.

Revenind la perioadele vieții sale, voi arunca o scurtă și dureroasă privire numărului 22. Acest număr marchează senectutea lui Mihai Eminescu, o perioadă pe care putem doar să ne-o imaginăm. Numărul 22 este un număr maestru, supranumit și „Marele Constructor”… Nu pot să nu mă gândesc la cât de multe ar mai fi realizat acest Mare Creator al neamului nostru și cât de multă înrâurire ar fi putut avea asupra destinului țării noastre. Interesele vremii însă au fost mai puternice.

Concluzii

Mărturisesc că am lăcrimat atunci când am aflat detaliile adevărate ale morții lui Eminescu, complotul care a fost pus la cale împotriva sa pentru a-l reduce la tăcere întrucât devenise incomod pentru interesele politice ale unor indivizi avizi după bani și putere. Nu, nu a murit de sifilis și nu era nebun, ci a fost asasinat.

Citește aici mai multe despre „Dosarul Eminescu”

„Eminescu – drama sacrificării” – Theodor Codreanu

Am lacrimat și mai puternic când mai târziu am citit scrierile sale „interzise”, necunoscute celor mai mulți dintre noi, scrieri în care vorbește cu atâta pasiune și foc despre dreapta orânduire a țării și  despre valorile pe care le-am pierdut ca popor.

Înțelegeam de ce destinul îi hărăzise o astfel de soartă: Pentru a grăi adevărul și de a susține dreptatea trebuie să plătești adesea cu propria viață. El s-a născut și a trăit într-o vreme în care valorile poporului român au fost răsturnate complet și înlocuite cu valorile occidentului, ale revoluției franceze, pentru care poporul nostru era departe de a fi pregătit. Din scrierile sale am înțeles că el nu era un adept al valorilor trecutului, ci al creșterii chibzuite și cumpătate; al deciziilor luate în conformitate cu interesul poporului, și nu doar al câtorva indivizi. Caracterul și personalitatea lui Eminescu făceau ca indiferența față de ceea ce se întâmpla în țară să fie practic imposibilă. Nu putea să stea deoparte și să privească cum unii loveau cu cruzime în ceea ce el iubise dintotdeauna – pământul și neamul strămoșesc. Drept urmare, s-a ridicat și a vorbit.

A spus adevărul pe care l-a prețuit și l-a ținut ridicat în speranța că va rămâne ca o flamură vie în conștiința oamenilor… La mai bine de 120 de ani de la moartea sa, realitățile de atunci sunt la fel de actuale și acum, dacă nu chiar și mai mult. Ori asta înseamnă că cel puțin până în momentul de față, noi, ca popor, nu am învățat încă lecțiile trecutului. Este dureroasă constatarea că oamenii ca Mihai Eminescu, și atâția alții care s-au opus întotdeauna acestui atac împotriva principiilor și valorilor fundamentale ale omului, s-au stins în van.

„În România totul trebuie dacizat!” spunea Eminescu odinioară. Replica liderilor vremii, o replică prea puțin cunoscută de către noi, cei cărora și-a dedicat viața, este: Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!” (Petre Carp)

Și l-au oprit întradevăr… Puțini dintre noi știu că Mihai Eminescu a fost mai mult decât un poet (cu toate că a fost un poet de geniu); că a fost un jurnalist strălucit care a spus întotdeauna adevărul, nefiindu-i teamă de consecințele ce îl urmăreau. El critica aspru averile dobândite în mod speculativ pe spinarea poporului, și își dorea progres real, civilizație și ridicarea nivelului de trai al neamului.

“Răul cel mare, spunea Eminescu, este sărăcia. Sărăcia e izvorul tuturor relelor din lume: boala, blestemul beţiei, furtişagul, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie, sau atavistic, prin sărăcirea strămoşilor” (“Frază şi adevăr”, Timpul, 23 dec. 1877)

 

El îi judeca pe toți aceia care au condus la sărăcirea țării și a poporului. De-a lungul timpului au existat multe astfel de personaje care au încercat să îl reducă la tăcere (încă din timpul vieții sale), iar dacă în timp ce trăia nu îi puteau închide gura, au reușit să o facă după moartea sa, cenzurându-i opera și manipulâdu-i imaginea, punându-i în cârcă diferite acuzații.  Detractorii săi încă se agață de orice pot pentru a-l discredita.

Generațiile care au urmat au crescut gândind că Eminescu a fost doar un poet genial, când el a fost mai presus de toate un Român deosebit. Cuvintele și ideile sale aprind flacăra pasiunii în orice suflet de român mândru că face parte din acest neam. De aceste sentimente s-au temut liderii vremii și se tem încă atâția alții în ziua de azi, dar încă nu este prea târziu…

Nu este prea târziu, căci încă putem asculta cuvintele și învățăturile pe care le-am lăsat în urmă, în negura timpurilor. Încă putem asculta vocile care ne strigă de peste secole și ne îndeamnă la propășire. În ziua de azi, astfel de voci apar doar foarte rar, iar când apar sunt reduse la tăcere.

Mihai Eminescu Zâmbind...

Mihai Eminescu Zâmbind…

În cele din urmă, recomand tuturor să își facă timp și să ia cunoștință de lucrările lui Mihai Eminescu. Cuvintele sale, fie că e vorba despre poezie, proză sau publicistică, au puterea de a lumina mintea și de a o conduce către adevăr. Acesta este marele dar al lui Mihai Eminescu către poporul care l-a născut și pentru care și-a dedicat viața. Avem o datorie față de strămoșii noștri. Să ne asigurăm că măcar copiii noștri vor ști cine este și ce reprezintă Mihai Eminescu.

Încheiere

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”

— Mihai Eminescu

 

Citește mai mult:

[mantra-multi][mantra-column width=”1/2″]

Descarcă: Dubla Sacrificare a lui Eminescu - Theodor Codreanu

Descarcă: Dubla Sacrificare a lui Eminescu – Theodor Codreanu

[/mantra-column][mantra-column width=”1/2″]

Eminescu - Viața - Zoe Dumitrescu-Bușulenga

Eminescu – Viața – Zoe Dumitrescu-Bușulenga

[/mantra-column][/mantra-multi]

 

[mantra-multi][mantra-column width=”1/2″]

Descarcă de aici: Eminescu Interzis - Radu Mihai Crisan

Descarcă : Eminescu Interzis – Radu Mihai Crisan

[/mantra-column][mantra-column width=”1/2″]

Cumpără: Eminescu Interzis - Radu Mihai Crisan

Cumpără: Eminescu Interzis – Radu Mihai Crisan

[/mantra-column][/mantra-multi]

 

Integrala operei poetice - Mihai Eminescu

Integrala operei poetice – Mihai Eminescu

[mantra-multi][mantra-column width=”1/2″]

Proza - Vol. 1 - Mihai Eminescu

Proza – Vol. 1 – Mihai Eminescu

[/mantra-column] [mantra-column width=”1/2″]

Proza - Vol. 2 - Mihai Eminescu

Proza – Vol. 2 – Mihai Eminescu

[/mantra-column][/mantra-multi]

[mantra-multi][mantra-column width=”1/2″]

Viața lui Eminescu - George Călinescu

Viața lui Eminescu – George Călinescu

[/mantra-column][mantra-column width=”1/2″]

Știm noi cine a fost Eminescu? - Ilina Gregori

Știm noi cine a fost Eminescu? – Ilina Gregori

[/mantra-column] [/mantra-multi]

[mantra-multi][mantra-column width=”1/2″]

Eminescu și India - Amita Bhose

Eminescu și India – Amita Bhose

[/mantra-column] [mantra-column width=”1/2″]

Eminescu și limba Sanscrită - Amita Bhose

Eminescu și limba Sanscrită – Amita Bhose

[/mantra-column][/mantra-multi]

 

(surse foto: wikipedia)

5 Comments

  1. Nichita Stanescu , spunea : “Cel mai mare poet sunt vreo optsprezece, printre care mă număr şi eu. Mari poeţi sunt vreo patru (respectiv Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia şi Ion Barbu), dar, Doamne, poet este numai unul şi acela este Mihai Eminescu!”
    In ceea ce priveste data nasterii Poetului , avem dovada de la Biserica Uspenia – Botosani , unde s-a facut botezul micului baiat .
    “Născut la 15 ghenarie 1850 din părinţii: Gheorghe Eminovici, proprietar, şi soţia sa Ralu, născută Vasile Iuraşcu, care primi botezul în 21 ghenarie; s-a numit Mihail, având naş pe dumnealui stolnicul Vasile Iuraşcu.”
    Au aparut insa alte date , functie de anumite contexte ale timpului .
    Sa scris mult despre Mihai Eminescu , se va mai scrie , dar o astfel de analiza nu stiu sa se mai fi facut . Felicitari sincere Andrei , ai facut o treaba buna . Daca mai exista cineva ce nu-l cunoaste inca pe Poet , tu ai facut o prezentare minunata 🙂

    • Bună, Doinița! Îți mulțumesc frumos pentru apreciere! Am pus multă pasiune în redactarea acestui articol și am căutat să îl aduc pe omul Eminescu mai aproape de noi.

      Am găsit și eu informația aceea despre data de naștere. Mulțumesc.

      Te mai aștept! 😀

      Cu drag,
      Andrei

  2. Eminescu a fost spiritul pe care l-am simțit cel mai aproape în cursul copilăriei și adolescenței mele ! Chiar și trezită din somn 🙂 , puteam spune o poezie de Eminescu.

    Mai târziu, am înțeles că el a avut o mare misiune aici, pe pământ; și și-a îndeplinit-o așa cum a putut mai bine, în ciuda limitelor sale omenești. Înscenarea finală pentru a-l opri din drum poate că a fost și ea în destinul său, așa cum există nedreptate și sacrificiu în destinele tuturor oamenilor mari – începând cu Iisus; sau poate, chiar mai dinainte – cu Socrate…
    Se pare că numai un sacrificiu final încheie o operă măreață! Poate că asta e regula acolo, Sus…

    Oricum, el va rămâne mereu în sufletele noastre, și ale multora ce vor veni după noi ! Acesta a fost unul dintre scopurile venirii sale: de a lăsa ceva care să rămână. Iar cel mai înalt scop dintre toate a fost, desigur, spunerea Adevărului. Atât de frumos l-a spus el, și în atâtea forme… Și în poezie, și în viață, și în politică. Nimic nu a fost mai presus de Adevăr !
    Tocmai de aceea il am în suflet, ca și pe Socrate, și pe toți marii înaintași. Numai cel care moare spunând adevărul, și nedespărțindu-se de adevărul său, poate spune că a trăit cu adevărat !

    Foarte frumoasă și completă prelegerea ta, și mulțumim că te-ai gândit la acest mare suflet ! El este mereu cu noi, chiar dacă nu îl vedem…

  3. Vad in Eminescu un Iisus al poeziei romanesti,Mantuitor al emotiilor estetice.Este Omul care a avut cel mai mare impact asupra fiintei mele adolescentine,si de atunci viata mea a urmat cursul unei singure ape:acea vie si curata lacrima a poeziei.Ca a scris cu mult talent, scriindu-se pe Sine, si ca acest Sine e Sinele Suprem,nu se indoieste nimeni.Dar nu pot sa nu ma regasesc printre “apologetii ” acestui versificator al spiritului.Nu pot sa stau cuminte intr-un colt si doar sa-l admir.El vrea mai mult de la noi(fratii de cruce).

    • Salut, Ovidiu,

      Îți mulțumesc pentru vizită și pentru cuvintele profunde. Ai dreptate… și eu simt că vrea mai mult de la noi, că a vrut și va vrea întotdeauna mai mult de la om – să se depășească pe sine.

      Îți mulțumesc, Ovidiu. Te mai aștept.

      Andrei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

  • Testimonials

    Enache RodicaImi place harta numerologica a numelui meu. Stiu ca nimic nu este intamplator si chiar aveam nevoie sa fac un remember al vietii mele pentru a-mi raspunde unor intrebari care ma mistuiau. Harta numerologica mi-a oferit acest lucru, acum stiu. Este foarte bine calculata si descrisa conform literelor numelui meu. Multumesc! Enache Rodica19 martie 2013București